Biomecanica mainii pdf, Biomecanica Mainii CURS4

Către suprafaţa corpului Distal Departe de interiorul corpului Visceral Biomecanica mainii pdf de organele interne IJ Parietal Legat de pereţii organismului Pentru orientare la nivelul membrelor se folosesc termenii proximal şi distal. În acest caz poziţia se raportează la articulaţia membrului cu centura respectivă.

Noţiunea de proxima! Esenţial în anatomie şi bioinecanică-!. Organismul ca un tot unitar · 13 La antebraţ se pot folosi termenii radial, în loc de lateral şi ulnar, in loc de media!

Încărcat de

Generalităţi ll. Are o formă aproximativ sferică, prezentând punctul cel mai ridicat al corpului şi anume creştetul capului vertex. Este format din craniu, în care este adăpostit encefalul şi faţa, în care sunt cuprinse cavitatea bucală, cavitatea nazală şi cavităţile orbitare.

Aceste cavităţi adăpostesc organe de simţ. Gâtul este un segment de formă cilindrică care uneşte capul de trunchi. Limita superioară a trunchiului este reprezentată de un plan care trece prin marginea inferioară a rnandibulei, a apoflzei mastoide şi prin linia nucală a occipitalului; limita inferioară a gâtului este reprezentată printr-un plan care trece prin articulaţia sternoclaviculară şi prin apofiza spinoasa a vertebrei a 7-a cervicală C7.

Trunchiul este porţiunea cea mai dezvoltată a corpului. El se găseşte in continuarea gâtului, are forma unui cilindru turtit antero-posterior şi este mai subţire la mijloc decât la extremităţi.

Bine ați venit la Scribd!

Trunchiul este împărţit în trei regiuni: -toracele este regiunea superioară a trunchiului care vine în raport cu gâtui; -abdomenul este regiunea mijlocie a trunchiului; -bazinul este regiunea term. În interiorul trunchiului se găsesc cavităţi în care sunt adăpostite organele interne.

În torace se află cavitatea toracică, în abdomen cea Esenţial în anatomie şi biomecanică -Il.

Analiza modului de transmitere a forțelor musculare la degetele mâinii, în mișcările de închidere a pensei de prindere Controlul forței de prindere Înlocuirea segmentelor prin protezare Conţinutul biomecanicii poate fi împărţit în: -biomecanica generală, axată asupra legilor obiective, generale ale mişcării umane; -biomecanica specializată, care studiază particularităţile mişcării din diferite domenii ale activităţii motrice ex.

Generalităţi 15 abdominal~. Aceste două cavităţi sunt biomecanica mainii pdf prin diafragm.

1. Studiu Privind Biomecanica Mâinii - handbalclubbotosani.ro
2. Artroza tratamentului chistului articulației brutarului la genunchi
3. Он искажал картину: как и Элвин, он был анахронизмом.
4. Много веков назад - хотя, вне всякого сомнения, после того, как этот мир был покинут - здесь опустилось огромное цилиндрическое тело; а затем оно снова поднялось в космос, предоставив планету ее воспоминаниям.
5. Biomecanica Si Anatomie Principii Generale PDF

În bazin sunt două cavităţi: bazinul mare şi bazinul mic. Membrele sunt părţi ale corpului care se leagă de trunchi.

Ele se grupează în membre superioare şi membre inferioare. Membrele superioare se fixează superior, pe pălţile laterale ale toracelui. Legătura membrului supetior cu trunchiul prezintă o parte superioară numită umăr şi o parte inferioară numită axilă.

• (PDF) Biomecanica articulara | Anuky- Nuky - handbalclubbotosani.ro
• Flekosteel pareri
• По сравнению с этим озером самые обширные бассейны Диаспара выглядели не более чем лужами.

Membrul superior se împarte în trei: braţul, care este partea cuprinsă între umăr şi cot; antebraţul, partea cuprinsă între cot şi mână; mâna, care este parte terminală a membrului superior.

Mâna prezintă trei părţi: încheietura mâinii sau regiunea carpiană, regiunea mijlocie a mâinii sau regiunea metacarpiană şi cele cinci degete ale mâinii: degetul mare sau policele, degetul arătător sau indexul, degetul mijlociuinelarul şi degetul mic. Membrele biomecanica mainii pdf se fixează pe părţile laterale inferioare ale pelvisului.

Articulaţia membrului inferior este mai puternică decât cea a membrului superior şi se numeşte generic şold. Membrul inferior este împărţit in trei părţi: coapsa, biomecanica mainii pdf este partea cuprinsă între şold şi genunchi; gamba, partea cuprinsă între genunchi şi picior; piciorul care este partea terminală a membrului inferior.

Piciorul este împărţit în trei regiuni: încheietura piciorului sau regiunea tarsiană, din care partea posterioară formează călcâiul; regiunea mijlocie sau metatarsiană; cele cinci degete ale piciorului: degetul mare sau halucele 1degetul mic al V-lea ; celelalte degete nu poartă denumiri speciale, ele sunt 16 Esenţial'1n:anatomie;şi biomecanică-ll. Piciorul prezintă o faţă dorsală şi una plantară [Petricu,p.

Esenţial în anatomie şi biomecanică - III. Osteologia 17 ta m. Oasele sunt organe dur:e, rezistente, de culoare alb-gălbuie.

Ansamblul lor constituie scheletul. La om oasele sunt situate in interioml părţilor moi, cărora le servesc drept sprijin; uneori ele formează cavităţi pentru adăpostirea unor organe delicate; ele servesc la inserţiile musculare devenind astfel pârghii acţionate de diverse forţe musculare componenta pasivă a aparatului locomotot.

(PDF) Curs biomecanica | IOANA VIZITIU - handbalclubbotosani.ro

Conformaţia externă a oaselor După formă oasele se împart în: lungi, late şi scurte. Oasele lungi formează în special scheletul extremităţilor, al membrelor.

Oasele lungi prezinta, un canal medular central, un corp diafiza şi două extremităţi epifizele. Diafiza este formată din ţesut osos compact şi prezintă în interior un canal medular iar epifizele sunt formate din ţesut osos spongios vezi cap. Oasele late au două din cele trei dimensiuni aproape egale lungimea şi lăţimea.

Ele alcătuiesc cutia craniană, scheletul bazinului, omoplatul, etc. Sunt formate din două tăblii de ţesut osos compact dezvoltate în suprafaţă şi la mijloc spongioasă vezi cap.

Osteologia Oasele scurte au cele trei dimensiuni lungime, lăţime şi înălţime aproape egale şi se întâlnesc la scheletul coloanei vertebrale, ·al mâinii şi piciorului oasele carpiene, tarsiene. Le exterior sunt fonnate din ţesut compact iar în interior din ţesut spongios. Pe lângă aceste trei grupe principale mai deosebim oase arcuate ce alcătuiesc coasteleoase pneumatice maxilarul, sfenoidul ce conţin în interior cavitaţi cu aer, oase sesamoide, situate periarticular sau în grosimea unor tendoane musculare.